Ce trebuie sa stii despre chisturile osoase
Definiţie – este o leziune cu conţinut lichid, care se dezvoltă în centrul unei metafize fertile pe perioada anilor de creştere.
Frecvenţă – este mai frecvent la sexul masculin (2/1) şi se dezvoltă între 5-15 ani.
Localizare: humerus proximal, femur proximal, calcaneu. Debutează în centrul metafizei spre cartilagiu de creştere şi se depărtează de acesta în timpul creşterii. În calcaneu se dezvoltă în centrul osului.
Simptomatologia este absentă. Adesea este descoperit întâmplător sau când se produce o fractură.
Radiologia este caracteristică: osteoliză centrală, lângă cartilagiul fertil (epifizar sau apofizar) care subţiază corticala pe tot perimetrul. Des se observă o fractură patologică a corticalei de înveliş.
Scannerul şi RMN arată conţinutul lichidian al cavităţii.
Anatomie patologică
- Macroscopic se constată o cavitate plină cu lichid seric şi uneori serohemostatic (după fractură), cu corticala subţiată ca o coajă de ou. Pereţii chistului sunt tapetaţi de o membrană conjunctivă fină.
- Histologic membrana este formată din conjunctiv colagen nespecific în care se observă puţine travee de osteoid şi o substanţă pseudofibroasă formând flacoane şi ghemuri calcificate.
Evoluţie – se întinde pe perioada de creştere; când încetează creşterea, încetează să mai crească, învelişul osos se îngroaşe spontan, dar foarte lent. Nu se vindecă spontan şi nici după fractură.
În mod excepţional se transformă sacramentos.
Tratamentul este nesângerând şi constă în aspiraţia lichidului, spălarea cu ser fiziologic sub presiune şi introducerea de cortizon retard. Recidivele după acest tratament sunt de 15%.
Folosirea de aspiraţie, spălare şi introducerea de măduvă osoasă autogenă duce la vindecare în mod constant.
