
Artroza – ce este, tratament si simptome
Artrozele - ce sunt
– afecțiuni noninflamatorii ale articulațiilor mobile, determinate de uzura cartilajului articular și leziunile hipertrofice ale osului subcondral;
– sunt afectate preponderent articulațiile care suportă sarcini mari: genunchiul, șoldul, coloana vertebrală, articulațiile interfalangiene, articulațiile metatarsofalangiene
Factori etiologici:
factori endocrini și metabolici
– acromegalie – hormonul de creștere STH în exces determină o proliferare cartilaginoasă cu o nutriție defeicitară;
– mixedem – deficit hormoni tiroidieni: deficit substanță fundamentală;
– menopauză – dezechilibru hormonal: somatrotrop în exces, deficit de estrogeni.
.factori mecanici:
-obezitatea: suprasolicitare prin repartiția anormală a presiunilor articulare;
factori traumatici:
– fracturi intraarticulare (consolidări vicioase)
– luxații (perturbarea vascularizației cartilajului)
– traumatisme repetate (distrugerea suprafețelor articulare)
vârsta
– îmbătrânirea presupune reducerea vascularizației și peturbarea echilibrului endocrin.
factori inflamatori cronici:
– alterarea cartilajului articular și înlocuirea cu țesut cicatricial (poliartritat reumatoidă, infecții osteoarticulare – TBC, artrite nespecifice).
Anatomie patologică:
Leziunea principală – distrugerea cartilajului articular;
La nivelul cartilajului articular are loc sinteza acizilor dezoxiribonucleici, ribonucleici și a proteinelor, formarea substanței fundamentale și a fibrelor de colagen. În urma tulburărilor metabolice, se produce o degenerare a cartilajului articular, care devine galben uscat, își pierde luciul, apoi se fisurează. Ulterior apar eroziuni ce progresează spre ulcerații, având ca efect denudarea osului subcondral (scleroză). La periferia cartilajului lezat are loc o reacție proliferativă, cu formarea țesutului de granulație, care va favoriza apariția osteofitelor. Detritusurile cartilaginoase ce ajung în lichidul sinovial, produc o reacție inflamatorie a sinovialei.
Clinic:
– debut insidios, cuprinde de obicei o singură articulație pentru o perioadă lungă de timp;
– afectează persoane peste 40-50 de ani, dar pot fi întâlnite și sub această vârstă (artroze secundare: traumatisme, malformații congenitale, afecțiuni inflamatorii)
– durerea este de tip mecanic: se intensifică la mișcare și se ameliorează în repaus; durerea nocturnă nu e specifică; este meteosensibilă;
– limitarea mișcărilor articulare datorită distrucțiilor de la nivelul suprafețelor articulare, și contracturii musculare reflexe.
– la examenul obiectiv se constată prezența crepitațiilor osoase și a cracmentelor; creșterea volumului articulației datorită proliferărilor osteocartilaginoase și a revărsatului sinovial, atitudinea vicioasă. Nu există semne de inflamație locală caracteristică artritelor: roșeață, căldură locală, tumefiere etc.
Examen radiografic:
Testele inflamatorii – VSH, fibrinogen, leucocite, electroforeza, titrul ASLO, testul Waler-Rose, testul fixării complementului – sunt negative;
Lichidul sinovial are aspect vâscos, celularitate redusă (sub 1500-2000/mm3), cu preduminanța mononuclearelor.
Paraclinic:
Se realizează comparativ cu articulația opusă.
În fazele incipiente este normal.
În fazele avansate se observă:
– pensarea spațiului articular datorită subțierii cartilajului articular;
– osteofitoza marginală care apare în urma proliferării osoase de la periferia suprafețelor articulare;
– alterarea structurii osoase prin apariția geodelor și a zonelor de osteoscleroză;
– modificări de formă a suprafețelor articulare datorită proliferării osoase, compresiunii și turtirii zonelor portante.
Diagnostic pozitiv:
Se pune pe baza examenului clinic:
– durere de tip mecanic
– impotență funcțională moderată
– cracmente articulare
– lipsa evoluției spre anchiloză
– afectarea articulațiilor mari și articulațiilor interfalangiene distale ale mâinii
– examen radiologic: pensarea spațiului articular, osteofitoza marginală, deformări articulare
– examen biologic – absența sindromului biologic de inflamație.
Diagnostic diferențial
– artritele (infecțioase, poliartrita reumatoidă)
* durere cu intensifacare nocturnă
* afectarea articulațiilor interfalangiene proximale
* evoluție spre anchiloză
* prezența semnelor generale (febră, astenie, anorexie, pierdere în greutate)
* prezența sindromului inflamator.
Tratament
Implică o echipă multidisciplinară: reumatolog, fiziokinetoterapeut, internist și ortoped.
Presupune combaterea durerii, combaterea impotenței funcționale și a contracturii musculare, limitarea degenerescenței articulare.
– tratament igieno-dietetic – prevenirea obezității;
– medicație antialgică: antiinflamatoare nesteroidiene;
– corticoterapie locală (intraarticular);
– combaterea contracturii musculare – miorelaxante;
– infilatrații articulare cu substanțe vâscoelastice;
– recuperare fizică (balneoterapie, masaj);
– tratament chirurgical (artroplastie, artrodeză)